Uneori

Uneori nu-mi vine sa mai pun un pas inaintea celuilalt.

Uneori realizez ca viata trece pe langa mine, si ca, poate, ar fi trebuit sa fac alte alegeri, sa o iau pe alte carari. Si desi niciodata nu e prea tarziu, parca pentru mine e prea tarziu…

Uneori ma intreb cum o sa pot sa duc clipa de azi si ziua de maine, daca voi reusi sa imi port masca in continuare fara sa vada toti impostoarea din spatele ei….

Uneori cred ca pot rasturna muntii daca vreau. Dar nu vreau, pentru ca s-ar putea de fapt, sa nu pot.

Si cu toate astea, primavara vine mereu

 

 

Prima data

 

– Sunt in taxi. Vin acasa.

– Cum a fost?

A fost ….bine. Sau nu, ar trebui sa spun AM FOST BUNA, prea buna pentru ceea ce se astepta el sa primeasca, iar el a fost prea putin.

Am aflat ca detest vinul baut in pahare de plastic, si-mi plac oamenii cu simtul umorului, iar el nu il are. Si stiu ca nu e suficient sa ai tehnica pentru ca o partida de sex sa fie grozava.

Si am aflat despre mine in seara aceea ca as fi putut fi o curva adevarata, numai ca asta-i o meserie tare grea.

-A fost ok, dar…e mai bine cu tine.

 

 

Se simte aerul rece de toamna

Ma uit in urma si ma uit in jur…. as vrea sa le pot spune celor ce au acum jumatate din varsta mea ca nimic din ceea ce fac acum nu conteaza, ca jocurile lor de-a v-ati ascunselea sunt stupide, ca nu asta presupune o relatie, ca pot pierde mult mai mult jucand jocurile seductiei de liceeni decat daca ar pasi sincer intr-o relatie. Ca nu ai cum sa eviti sa fii ranit si ca dragostea nu inseamna sa te acoperi, ci sa te descoperi, sa iubesti fara sa ceri, fara sa posezi.

Numai ca…, nu m-ar auzi. Nici eu nu am auzit si am irosit 20 de an.

si daca la 40 stiu mult mai multe decat stiam la 20, ma intreb daca acum stiu tot, sau voi descoperi la 60 ca am mai pierdut 20 ani…..

si ce folos sa fii din ce in ce mai cunoscator, daca nu-ti mai e de folos mai nimic din ceea ce stii?

sa spunem 45

Si-a mai trecut un an. Il simt in fiecare dimineata si in fiecare miscare, si mai ales de fiecare data cand ma uit in oglinda.

Nu-mi pare rau de faptul ca se aduna tot mai multi, ci doar de faptul ca trec fara rost. Tot astept sa se schimbe ceva, si, desi stiu ca schimbarea vine din noi in primul rand, nu fac decat sa constat trecerea timpului.

Miorita…. e adanc in mine. Contemplu inevitabilul si ma abandonez lui.

Si totusi, pot mai mult……..

 

Bunica

Stau uneori la semafor si astept sa se schimbe culoarea. O zi de munca, lunga si grea, inutil de complicata uneori. Tarziu, asteptand la semafor, ma gandesc ca as putea sa o sun.

Dar nu mai raspunde nimeni. am uitat ca nu mai e.

FUCK JOB

Intr-o discutie cu usile inchise, seful meu mi-a spus „FUCK WORK, life is somewhere else”.

Si mi-a mai spus ca nu va recunoaste niciodata ca mi-a spus asta.

De ce nu pot sa ma detasez de munca? Ce mecanisme genetice sau de comportament impuse in copilarie imi dau simtul asta al muncii exagerat?

Am pierdut prima zi de scoala a copiilor din cauza jobului, asa ca FUCK JOB!!!